Weekend de criză (cu zăpadă)

De când cu noul guvern şi cu vaşnicele discuţii despre elaborarea şi promulgarea bugetului, aleşii neamului fac ore suplimentare la fiecare sfârşit de săptămână, prin staţiunile de pe Valea Prahovei, chipurile, la adăpostul unor aşa-zise şedinţe de lucru, de data aceasta pe partide. Şi pentru că domnii demnitari au de discutat probleme care nu suportă amânare, renunţă la timpul lor liber, pentru binele poporului. 
Nu ştiu cum se face dar şi asta-i cusută cu aţă albă. Păi domnul Boc, cel cu teza şi antiteza strângerii curelei pe seama unei pretinse crize, adună oameni de vază la diverse conferinţe, nu la Palatul Victoria, nu la sediul Partidului, ci la nu ştiu ce hotel de pe la Sinaia sau Poiana Braşov. Şi că tot aminteam de criză, acelaşi domn (pretis) prim-ministru, în loc să-şi îmbarce echipa de lucru într-o garnitură C.F.R. - evident la clasa Premier - sau în vreun autocar de pe la PD-L sau de langă Guvern, îi lasă de capul lor. Săracii domni ce să facă? Vin şi ei cu maşinile de protocol, de serviciu – că doar despre serviciu este vorba – cu căţel, cu purcel. 
Şi dacă tot am amintit de transporturi speciale, poate se află până la urmă şi cine plăteşte factura călătoriilor foarte dese pe care acelaşi respectabil domn Boc, le face pe ruta internă a TAROM Bucureşti - Cluj şi retur, la first class.
Dar cum circul la români ţine de la politicieni în jos, nu mă mir să aflu – de prin presă – că trimişii poporului la conferinţele de weekend, trec şi la aplicaţii. Dacă tot e atât de multă zăpadă pe acolo, nu-i păcat să nu profiţi? Aşa dăm de noile măsuri pentru promovarea turismului; doamna Cocoş (pardon, Udrea), alături de distinsul Flutur (câtă zoologie în Partidul Democrat Liberal), se întrec la băut ţuică cu turiştii pe pârtie. Păi bietul om a fugit din betonul Capitalei, sufocat de transmisiile live ale tuturor televiziunilor, cu gândul că măcar aici să scape de politică. Şi la urma, urmei, dacă e să dai nas în nas cu natura, te aştepţi să fie un urs, în niciun caz un flutur(e).
Şi mai este şi un preşedinte (de stat) care nu prea stă (locului). Toată săptămâna scormone şi aţâtă, ba presa, ba politicienii, ba şi pe unii şi pe alţii, iar sâmbăta şi duminica, pentru că anotimpul nu-i permite să meargă cu hidrobicicleta prin Cişmigiu, se ia la întrecere cu S.P.P.-iştii. Este evident o întrecere de paradă, pentru că de fiecare dată preşedintele iese învingător. Asta îmi aduce aminte de Şevardnadze, pe când sătea cu kalaşnikovul în braţe şi dădea directive ca un comandant suprem al armatei, ce se credea. Dar modelul vine de la Kremlin, că şi tovarăşul Putin, pe când era mare preşedinte, mai apărea în faţa lumii la kimono, alături de câţiva luptători ai serviciilor secrete ruse, dispuşi s-o încaseze de la fostul şef al K.G.B. Şi ce mai dădea Putin cu ei de podea, de rămâneau lemn adversarii, că mai, mai, de-ţi venea să zici că toată Uniunea Sovietică s-a metamorfozat în braţele de fier ale lui Vladimir. Da' parcă n-a mai avut Rusia un Vladimir, unul Ilici, mai puternic în ideologii şi decât Potemkin?
Revenind la pârtie, nu pot să nu amintesc de cagula preşedintelui Băsescu, în care-şi camuflează de ceva timp mintea, când pleacă, împreună cu ceata lui, călare pe sănia cu motor. E, şi bobul ăsta, de când cu pretinsa economie (de cuvinte) se numeşte snow mobil, sau şi mai şi snowmobil.
Ăsta da preşedinte! El vrea să conducă tot ce-i iese în cale. Iar cei de sub el, politicienii de România lui 2009, nu vor decât să imite.
Ştiu eu, poate weekend-ul următor îi vom vedea cu săniuţa cu girofar, sau, de ce nu, cu placa, executând figuri de sport extrem, în această extrem de complicată perioadă de criză (de zăpadă).
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU

Porţia de ghiveci audiovizual

Practicarea la scară naţională a jurnalismului de senzaţie, produs al Americii televizate, duce în România la identificarea unor aşa-numite standarde de lucru. Nu poţi transmite în direct, ci live, şi asta pe posturi publice, şi nu poţi prezenta o ştire de ultimă oră decât dacă scrii mare, breaking news. Aberaţii de Bucureşti, unde textul de pe ecran este bilingv, cum ar vrea să pară, adică să lase ideea, vezi doamne, că sunt şi pe la noi CNN-uri, dar mai mici, gest sfidător la adresa limbii române şi a celor care o vorbesc. Şi ca totul să fie tacâm complet, amintesc şi de news room, un fel de cuşcă cu invitaţi.

De Televiziunea The Money Channel, ce să mai zic? În loc să mă lămurească unde sunt banii de la F.N.I. şi F.N.A., mă întreabă, pur şi simplu: Vorbiţi afacereza?, cuvânt fabricat de mintea nătângă a unui debusolat, care din dorinţa de a ieşi în evidenţă, gafează lamentabil în planul exprimării. A, ca să nu mai amintesc că de când cu acest nou canal TV, s-au înmulţit specialiştii anticriză.

Partea şi mai proastă în presa de televiziune de astăzi, ca să zic aşa, nu rezidă numai din necunoaşterea temeinică a unor termeni des uzitaţi, dar nici măcar sensurile definitorului acestor termeni nu sunt digerate cum trebuie.

De politicieni, ce să mai zic, ei nici măcar nu ştiu ce este aceea o criză economică, şi mai cu seamă ce măsuri se impun în astfel de condiţii, în schimb, în fiecare seară invadează sticla catodică, lansându-se în polemici. Ca viziune, nu există decât imperioasa strângere de curea. Dar cred că dacă această curea se mai află măcar la unii dintre români, aceştia ar trebui se le împartă (pe spinare) câteva mostre de recesiune politrucilor, pentru ca efectul să se audă şi în oraşul ăla celebru (politic) cu varza sa.

Cătălin Nicolae MOLDOVEANU