Conturul mai puţin tipic al unui cetăţean ce şade liniştit pe o bancă înconjurată de nămeţii bulevardului, în timp ce savurează lectura unui ziar, tinde să devină de-a dreptul poveste, sau, mult mai plauzibil, scenariul unui film de epocă. Acum douăzeci de ani, se stătea la coadă pentru un ziar, sau mai bine spus la ziare, în care orice autor de articol, descătuşat de cenzura comunistă, scria pe bandă rulantă foiletoanele chinurilor profesionale îndurate sub seceră şi ciocan.
Cititori mai sunt şi astăzi, mai mult de reclame şi anunţuri de mică publicitate, decât de conţinut propriu-zis, dar imaginea personajului de pe banca publică, cu ziarul în faţa sa, concentrat pe text, rămâne una de excepţie şi nimic nu o poate înlocui, indeferent cât de mult ţinem la internet.
Presa scrisă trece printr-un lung şi grav ciclu de transformări, şi când vorbesc de cea locală nu-mi rămâne decât să constat că lipsa profesionalismului, cumulată cu deficitul economic a dus la dispariţia sa, aproape totală.
Şi ce este dureros? Păi când nu există presă, nu există nici opoziţie, iar fără opoziţie, nu avem decât dictatură.
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU
Cititori mai sunt şi astăzi, mai mult de reclame şi anunţuri de mică publicitate, decât de conţinut propriu-zis, dar imaginea personajului de pe banca publică, cu ziarul în faţa sa, concentrat pe text, rămâne una de excepţie şi nimic nu o poate înlocui, indeferent cât de mult ţinem la internet.
Presa scrisă trece printr-un lung şi grav ciclu de transformări, şi când vorbesc de cea locală nu-mi rămâne decât să constat că lipsa profesionalismului, cumulată cu deficitul economic a dus la dispariţia sa, aproape totală.
Şi ce este dureros? Păi când nu există presă, nu există nici opoziţie, iar fără opoziţie, nu avem decât dictatură.
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu