Şapte seri, dar nicio noapte!

De multe ori am afirmat că Brăila este la ora actuală o imensă comună, cu Cămin cultural şi bodegi insalubre. Dar dincolo de zgomotul pestilenţial de manele, mai greu de digerat la aceste restaurante, baruri şi terase, sunt afişele postate la intrare cu în această unitate se fumează, sau ne rezervăm dreptul de a ne alege clienţii. Dincolo de stupiditate se ridică multe semne de întrebare despre decenţă, bun simţ şi discriminare. Un asemenea tablou întregeşte panoplia unui efort civic deliberat învins, pentru ca tinerii – şi nu numai – să poată pleca într-un adevărat exod către judeţele limitrofe în căutarea unor alte forme de petrecere a timpului liber. Nu-ţi este dat să găseşti acele locuri selecte, singura compensare rămănând – cel puţin pentru moment – cele două mall-uri din imediata apropiere a oraşului. E adevărat, nici acolo nu ai prea multe variante, dar cel puţin îţi clatini mersul prin locuri spălate, pe unde mai vezi şi feţe educate, iar ambianţa te întâmpină de la intrare. De ce nu există viaţă de noapte în Brăila? Poate că mentalităţile comuniste se păstrează, iar plimbatul după ora 22 poate deveni suspect în ochii vreunui poliţist comunitar (ce mă poate zgâria pe creier această denumire, termenul comunitar ducându-mă cu gândul explicit la acei câini care, ca şi aceste uniforme, bat maidanele cu nume de bulevarde). Sau poate clasa muncitoare trebuie să se odihnească, pentru ca a doua zi să poată munci cu drag şi spor pentru ţară şi popor.
În chiar centrul oraşului, lângă ceasul devenit simbol - care culmea, pe data de 12 aprilie anul curent chiar funcţiona - se află o pancardă cu punctele de atracţie turistică din municipiu. Păcat că cel care a gândit-o s-a umplut de ridicol într-atât încât să genereze o sumedenie de puncte de interes (personal), ca şi cum ar fi de o importanţă covârşitoare pentru curiozitatea vizitatorilor.
Ce s-ar fi întâmplat dacă vechiul Castel de apă din Grădina Publică, simbol incontestabil peste ani al istoriei Brăilei s-ar transforma într-un observator astronomic, cu program nocturn, aşa încât şi pasionaţii bolţii cereşti să poată asista în direct la evenimente cosmice. Ce-ar fi dacă cineva s-ar autosesiza punând în circuit catacombele raialei, şi chiar dincolo de potenţialul turistic ce ar deveni definitoriu pentru localitate prin unicitate, ar aduce un plus de culoare în intenţiile brăilenilor de a-şi cunoaşte trecutul istoric, ascuns încă prin indiferenţa unora care câştigă bani buni din aşa-zisa promovare a urbei.
De ce nu avem o stagiune teatrală cu piese adaptate pentru un public matur, ori expoziţii sau secţii ale muzeului cu program prelungit, permanent sau ocazional, de ce nu mai avem cinematografele de grădină, cu proiecţii după apusul soarelui? Mă tem că întrebările sunt mai mult retorice, iar afară s-a întunecat deja. Noapte bună şi vise roşii !
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU