De la radio la frecvenţa muzicală

Dorinţa românului de schimbare a regimului a dus după sine – inevitabil de altfel – şi la mişcări spectaculoase ale conceptelor şi perceptelor. O astfel de schimbare a vizat şi ceea ce numim astăzi, mai mult decât sugestiv radio. Una din definiţiile termenului ne trimite la sistemul şi activitatea de difuzare a programelor de ştiri, de muzică etc. Dacă până în 1990, radioul românesc nu era decât mijlocul de propagandă comunistă, majoritatea programelor având drept scop edificarea societăţii multilateral dezvoltate şi înaintarea României spre cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres, radioul post decembrist a dat vorba mai încolo şi a lăsat muzica uşoară, muzica occidentală, străină, cum i se spunea în vechiul regim, să invadeze eterul. Ascultătorii, din chiar înţelesul cuvântului s-au pus pe treabă. Nimic nu era mai important ca muzica: şlagărul s-a transformat în hit, repertoriul orei în playlist. Adăugăm condimente precum: cover version, megamix, powerplay, top ten şi alte şi alte englezisme gata, gata să bulverseze tranzistorul năucit de a atât de multe ultrascurte, devenite sugestiv FM.
Au apărut ca ciupercile după ploaie fel şi fel de S.R.L.-uri improvizând studiouri în camere de hotel, poduri, beciuri, grajduri, saivane, cocini. Mai că nu mai există astăzi vreun oraş mai acătării fără aibă vreo frecvenţă de ultrascurte. Muzica de comerţ a invadat cu totul şi cu totul abuziv, orice formă de exprimare a opiniilor, ştirilor, relatărilor. Pentru că nimeni nu-şi dorea să îngrădească cu ceva dreptul la liberă muzică, circul a continuat nestingherit până pe la sfârşitul anilor '90, când s-au impus norme de către C.N.A. cu privire la materialul difuzat pe undele radio locale. Aşa deci, frecvenţele muzicale s-au pus pe retransmisii ale unor staţii de ştiri din străinătate.

Dar degeaba! Destul de interesant cum în oraşul tău, pe platoul din faţa Primăriei, oamenii nemulţumiţi de prin uzinele şi fabricile, pe care guvernaţii, prin deciziile lor au pus lacătul, în timp ce aceşti oameni îşi strigă în gura mare oful, radiourile locale se întrec în topuri muzicale. Ce s-a întâmplat? Nimic! Inundaţii, secetă, zăpezi, viscol, accidente rutiere, feroviare şi aeriene dau năvală, dar muzica de dans nu conteneşte la radio. Cine este de vină? Oare ne putem vindeca? Este cineva decis să readucă în discuţie pertinenţa mesajului transmis pe undele radio locale? Vrea cineva să-şi dea jos căştile?
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU

În curând, invitaţie la biblio-bowling

Ideea că un nou mandat ar atrage după sine şi beneficii de imagine, exhaustivul şi, totodată, bine intenţionatul domn Bunea Stancu îşi vede împlinit un vis care, probabil, l-a măcinat din copilărie. 
Puterea politică nu i-a fost de mare folos în intenţia de a muta sediul Bibliotecii Judeţene, mai aproape de periferia oraşului, demonstrând prin intenţie că şi cultura brăileană trebuie să mai stea din când în când de planton la hotarele urbei. Măcinat de gândul că alegătorul ce şi-a făcut datoria cu tuşul anul trecut îşi merită pe deplin răsplata, nu-i stă nimeni în calea transformării visului în realitate. Şi cum putea domnul Stancu să bucure brăileanul decât printr-o bine meritată sală de bowling, adică o popicărie. 
Zis şi făcut! Se întâmplă deci, ca astăzi, Biblioteca să fie sub acelaşi acoperiş cu deosebita sală de… popice! Este evident faptul că bunul şi ilustrul gânditor în materie de petrecere a timpului liber oferă brăilenilor soluţia cea mai de preţ de îmbinare a plăcutului cu utilul: dacă te dor şalele la sala de lectură, fă o pauză şi dă peste mână o popică, două! Parcă văd la toamnă concurenţă: Festivalul poeţilor din Balcani vs. Festivalul popicelor din Balcani!
Interesant mod de a vedea şi trata o realitate culturală autentică, într-o manieră populară, ca să nu zic populistă. Regret faptul că intenţiile de culturalizare a domnului mai sus-menţionat nu s-au oprit la acele spectacole de karaoke, unde prestaţiile artistice şi carisma îl pot face mult mai consacrat decât pe podiumul politic.
Păcat că nimeni nu vrea să vadă şi dincolo de ridicolul acestei popicării, efectul poluant şi degradant pentru viaţa publică a oraşului, pe care o aduce amplasarea acestei săli de distracţii uşoare, în chiar inima oraşului. Lipsa de reacţie a presei, poate prea obosită de efervescenţa personajului interpretat de dl. preşedinte de Consiliu Judeţean, coroborată cu lehamitea opiniei publice în general, dă apă la moară intenţiilor mult prea personale, într-un moment în care Brăila de altceva ar fi avut nevoie din partea administraţiei locale. 
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU

Mihai, mall-ul şi Socrate

Frate - meu îmi povesteşte că zilele trecute l-a însoţit pe Mihai, în oraşul S., la Iulius Mall, un fel de templu al mântuirii stomacului, aşa cum sunt toate hadurghiile cărora noi le spunem hypermarket-uri.
Am uitat să vă spun că Mihai este un tânăr simplu, ţăran, cioban de meserie, cu şcoală puţină, dar cu sufletul neatins încă de tarele pe care şi le provoacă societatea multilateral smintitoare în care trăim. Că ciobanul Mihai mai păstrează urme de puritate în inima sa, stă dovadă perplexitatea cu care s-a oprit la intrarea în hangarul amintit, numit magazin. Unde, dintr-un mare havuz ţâşneau jeturi de apă într-un dans ameţitor menit să-l îmbie pe fraierul român să-şi lase leafa şi bonurile de masă pe cât mai multe produse. Produse utile, dar mai ales... inutile. Apropo de utilitate, după două minute de năuceală, Mihai şi-a revenit şi a întrebat: La ce foloseşte apa asta, spală ăştia maşinile cu ea? I s-a răspuns că nu, nu foloseşte la ceva anume. Şi atunci ce rost are? a venit următoarea întrebare la care însoţitorul nu prea a ştiut să-i răspundă.
Comparaţia următoare o să vi se pară forţată, dar vă asigur că nu e. Domnul Socrate (nu, nu e vorba de un fotbalist celebru, ci de un biet filosof grec al Antichităţii) se plimba într-o zi prin piaţa Atenei şi exclama ironic: Câte lucruri de care eu nu am nevoie!... Acuma nu înseamnă că Mihai este şi el un soi de cugetător speculativ, el rămâne doar un simplu cioban şi nu-i este ruşine cu asta. Însă conştiinţa sa nepătată încă de plăcerile consumismului sălbatic îl plasează în zona unei lucidităţi pe care omul contemporan şi-a pierdut-o demult. Omul contemporan plonjează orb în babilonia globalismului care nivelează conştiinţe şi promovează un neohedonism păgubos pentru personalitatea umană. Şi uite aşa, omul secolului XXI devine homo stultus, uşor de manipulat, cu creierul spălat, gata să renunţe oricând la suflet de dragul stomacului. Acest homo stultus va pica în popou de admiraţie în faţa havuzului de la Iulius Mall; nu-l va impresiona deloc însă pârâul de munte în care, la sfârşitul săptămânii, îşi va arunca, râgâind, cutiile goale de bere cumpărate cu o zi înainte de la hypermarket.
Am fost de curând la un astfel de magazin mamut din Brăila să-mi cumpăr ceva şi am iscodit coşurile cumpărătorilor de la case. Majoritatea oamenilor aveau foarte puţine produse, strictul necesar. Doar lucruri FOLOSITOARE. În urmă cu un an, aceleaşi coşuri gemeau sub greutatea cumpărăturilor. Aşa că nu mai înjuraţi criza, încercaţi să vă bucuraţi de ea pentru că ne ajută să nu mai fim lacomi...
Dan BISTRICEAN

TVR îşi schimbă grila dar năravul ba!

Am aflat de prin ziar – de unde altundeva dacă e vorba de televiziune! – faptul devenit obişnuinţă şi pe tărâmul mass-media autohtone, despre relansarea Programului 1 al Societăţii Române de Televiziune, adică acel TVR1 cum îl ştim de ceva vreme. Până acum nimic care să mă îndreptăţească să fiu răutăcios. 
Ceea ce este interesant rezidă din faptul că postul şi societatea care îl patronează are la rându-i un supervizor, în speţă, Parlamentul, conducerea televiziunii publice fiind una cu iz politic. De ce vor politicienii să mute Telejurnalul la ora 20? Simplu: să poată fi vizionat! Gândiţi-vă că mâine-poimâine vine echinocţiul de primăvară, după care ziua o să fie mai mare ca noaptea. Păi cine o să se mai uite la TV la ora 19? Ce şi-au spus profesioniştii: lasă-i pe ăştia de la privat să se dea în stambă cu măscările lor din viaţa socială, cu nimicurile, iar noi, băieţii şi fetele deştepte în ale aranjatului grilelor, să îi odihnim pe români cu noutăţile din viaţa de la Palatul Victoria, ori cu deosebitele şedinţe ale Senatului sau Camerei Deputaţilor. Ce nu ştim despre noul grupaj de ştiri, este dacă va îmbrăca aceeaşi deşucheată formă americană de prezentare, cu domni şi doamne de post de prezentatori, un fel de dirijori şi, de ce nu, de judecători ai transmisiilor în direct, ori comentatori în relaţia cu invitaţii. Aflu că TVR1 va avea cel mai auster prime-time, în intervalul 21-23. Şi ca să nu duceţi lipsa nostalgiilor, ca pe timpul lui Ceauşescu, aveam şi reluări. Da, reluări, că doar nu credeaţi că o să scăpaţi de Sclava Isaura, serialul anilor '90, instalat strategic la ora 17. De ce să plângă numai privatul cu deosebitele Ştiri devenite celebre, să urle toată ţara, nu contează de ce, dar să urle. Actualul director al sus-numitului post, Dana Deac, afirmă că nu vom scăpa de Teleenciclopedia, cu toate că banalul formatului îl face să râdă şi pe cel mai novice consumator de Discovery Channel. 
Toată această vopsea dată cu pensula peste principalul produs al SRTV, vine pe fondul unui conflict care tinde să se transforme în proces civil la Judecătoria Sectorului 1, pe motiv că audienţa măsurată de firma Growth for Knowledge (GfK) România ar fi diminuată de cea reală, cu scopul scăderii veniturilor obţinute din publicitatea comercială, în clasamentele generale, TVR1 situându-se sub canalele private: Antena 1, Pro TV, Acasă TV şi Realitatea TV. 
Îmi pare rău că marii specialişti în televiziune nu pot să se impună prin ceva diferit, printr-o altfel de structură decât cea uzitată şi de staţiile TV particulare. Nu înţeleg de ce atât de multă tevatură dacă din perspectiva conţinutului dar şi a modului de prezentare, Telejurnalul va beneficia de aceeaşi damă îmbrăcată în linia modei sfidând sărăcia, de care cu siguranţă va vorbi, ori domnul cu ochelari cu ramă groasă, modelul anilor '60, cu gura întredeschisă, gata-gata să ne oblige să umblăm la volumul sunetului din telecomandă. 
A, o noutate ar fi că se va detaşa de principalul grupaj de ştiri al serii, informaţiile din lumea sportivilor (era să zic rubrica sport). Da, acestea se vor muta înainte de ora 20. Parcă şi la privat e la fel, nu? 
Ce de mai noutăţi la TVR! Şi dacă tot am amintit de telecomandă, cine ştie, poate că în loc să umblăm la volum, nimerim selectorul de canale. 
Cătălin Nicolae MOLDOVEANU